Normal versus anormal sau dincolo de... argumente

Oare cine suntem noi sa decidem unde se termina normalitatea si unde incepe anormalul? Lucrurile perceptibile si nu numai exista, ce vedem, auzim, simtim, toate sunt si atat... mai departe blazoanele le pun ceilalti, marele anonim... opinia publica cu canoanele si limitele ei. Normal este ce mi se pare mie ca este normal.... sau poate ca nu, pentru ca eu cred ca e normal ceva ce nu ma pune intr-o lumina nefavorabila... dar asta este o cu totul alta discutie...

Vi s-a intamplat vreodata sa va loviti de un lant interminabil de coincidente care sfideaza orice logica?...

Exista situatii care te pun intr-adevar pe ganduri referitor la faptul ca oamenii genereaza legaturi intre ei care sunt peste puterea noastra de intelegere. Nu vreau sa deschid un subiect tabu... din categoria paranormal, SF, OZN, pentru ca sunt un om suficient de sceptic. Insa... in nenumarate randuri am fost martora la vise-premonitie cutremuratoare care s-au adeverit intr-o maniera mai mult decat reala, la situatii limita in care persoane apropiate m-au simtit si m-au contactat (unul dintre multele exemple ar fi ca, acum ceva timp, am fost la un pas de moarte la noi la mare... era sa ma innec si exact atunci, la fix aceeasi ora, tatal meu a avut un atac de panica, ce a dus la preinfarct... si m-a sunat in continuu, pur si simplu stia ca mi se intampla ceva rau... nu o sa dau exemple si mai socante pentru ca degenerez).

Este real ce mintea mea nealterata de preconceptii defineste a fi real, palpabil, normal. Si exista fara indoiala momente, experiente ce transcend aceasta "normalitate", experiente atemporale, aspatiale... pe care doar ochii si mintea unora le percep, le constientizeaza... le accepta.
I believe what my eyes and my heart tell me to believe. I believe my own reason.

The truth... isn't out there... it's inside me, my life experiences. What I touch, feel, breath is the reality.

Human conections are more than human sometimes, because the human spirit creates, changes and rules this world and possibly others. Don't deny an open mind...

Un mesaj ce merita citit...

Rasfoind emailurile de la prieteni am dat de cateva ganduri ce merita impartasite:). Enjoy! "Nascuti la inceputul anilor 60-70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la peretestai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facutpetreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci,iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantatMULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , TwinPeaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocaupneumonii.Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si MichaelJackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC"fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolbysurround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lunadupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam lacuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpereprezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu amavut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au"child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de laalimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a treischimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fostprimii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!"

Rencontres de mon ame

Aseara mi-am sarbatorit ziua de nume altfel... am fost la teatru cu un bun prieten. O bucata de timp investita in nemurire... Nu exista bucurie mai mare pentru existenta urbana obosita decat sa gusti, sa savurezi, sa simti cum infuzia de cultura iti inunda mintea si trupul. O senzatie totala de implinire, un refugiu din cotidianul anost si mecanic. Un spectacol in doi, conceput si interpretat de Violeta Totir si Dragos Huluba. Va recomand sa va lasati si voi imbratisati de frumusetea, profunzimea si forta fantastica a acestei piese... direct de la Luxembourg, acum doar pentru noi(Centrul Cultural European, Sala Rapsodia,Str. Lipscani, nr. 53, telefon 315.89.80). Un colaj de momente de pantomima de nedescris, fiecare idee curge catre alta, toate gravitand in jurul eternului laitmotiv... iubirea, cu atractia, sexulitatea, razboiul, linistea si umorul ei fin... Un duel ritmat, pe acorduri rafinate de sunet, lumina si dans... Maestre, Dan Puric, daruiesti nemurire acestori tineri talentati prin indrumare si har! Aripile actoricesti pe care le deschizi ucenicilor tai nasc sclipiri de geniu. In fiecare secunda s-a citit pe chipul tau emotia, mandria si dedicarea fata de copiii tai spirituali, palmele tale se loveau cel mai frenetic si mai sincer in sala rece si cu miros de istorie de pe Lipscani... Nenumaratele minute de aplauze in picioare nu descriu nici pe departe recunostinta unui public infometat de cultura... Acesti oameni au intr-adevar un scop nobil pe lume si lasa ceva in urma... Noi ce daruim lumii? Te pune un pic pe ganduri acest lucru... si raman, din nou, fara cuvinte...