Stand de vorba cu o buna prietena ne-am impiedicat impreuna de un subiect potrivit pentru blogul meu despre cuplul aparent dihotomic copilarie-maturitate. Oare cum e mai bine sa fii un copil lipsit de griji sau sa fii un adult responsabil de deciziile si actele sale?
Greu de judecat... greu de asezat in cuvinte. Oare cum am fi daca am lasa copilul din noi sa moara? Cum, cand ochii de copil vad binele din oameni si din lume, cand orizontul nu cunoaste limite prin prisma lor? Copilaria inseamna imaginatie, daruire, ludic, magie, inocenta... Suntem oare complet pregatiti vreodata sa aruncam toate astea intr-un colt prafuit al amintirii? Inchide ochii, deschide portile timpului si spune-mi ce vezi?... Acum deschide-i si descrie-mi ce ai... Dar nu... societatea condamna "copilarismele"... revino-ti, fa un dus rece si revino in hora sutelor de masti obosite...
Iata harta unei societati de consum privind reminescentele copilariei din adult:
Copil= naiv; Naiv=ratat; Ratat=paria
Copil=vis; Visator=aerian; Aerian=rebel
Copil=inocent; Inocent=sincer; Sincer= defect "metafizic"
Copil=simbolul pacii... aici nu pot aduce nimic negativ
Copil= dependent; Dependent=slab; Slab= inapt
Copil=liber; Liber=nonconformist; Nonconformist= neserios
Copil= iubire neconditionata; Iubire neconditionata= viitoare victima
Dar cum am putea descrie maturitatea, dincolo de definitiile sociologice? Vocile MULTIMII dicteaza la unison responsabilitate... dar dincolo de asta?Adult= incatusat de conventii; Incatusat= prizonier al unei societati a carei celule organice tu o formezi!
Adult= interes; Interes= motor al actiunii umane ce genereaza falsitatea, incalcarea principiilor, perversiunea, proces de vanzare-cumparare de identitati prefabricate
Adult= independent; Independent= capabil de a trai "fericit" si singur
Adult= dreptul la decizii (de la alcool, drog, sex, forme legale etc.); Decizii= dreptul la LIMITE!
Adult= RAZBOI...
Adult= iubire; Iubire= o noua viata; O noua viata= implinire a visurilor din copilarie/ o mostenire spirituala/ DIVORT= o noua viata zbuciumata.... and so on...
Sincer... si o spun cu groaza... cred ca o mare parte a copilariei se stinge odata cu unul dintre parintii nostri. Dar nu voi intra in acest subiect, pentru ca insasi gandul ma copleseste... Adultul da viata, fara acest dar el nu ar reprezenta nimic. Adultul fara copil, copilul fara adult... utopie...
Esti matur cand poti intr-adevar sa ocrotesti si sa ingrijesti un alt suflet, fie ca este vorba de propriul copil sau de parintii tai, care odata cu timpul se intorc la copilarie... la acea dependenta "umilitoare" de propriul copil, dupa cum o numesc cele mai josnice prejudecati...
Dragul meu viitor copil... Nimeni n-o sa iti "explice" ce e dragostea... Asta singur intr-o zi de vara o vei afla...
Binele si rau-n juru' tau se vor juca... Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea...
Si atunci... sa nu uiti de... inima ta...
Da... un singur lucru leaga aceste doua concepte... dragostea... eterna sursa de pace, razboi si creatie... Adultul... copilul se topesc in dansul sacadat al iubirii...
Nu exista sentiment mai intens de libertate decat cel dat de joc, joaca de-a viata, de-a mama si de-a tata... fara prejudecati, fara riscuri, fara teama.... fara masti.
Joaca de-a zborul... Cand toti avem puteri supranaturale, cand singurele limite sunt ale propriei imaginatii...
De ce oare atunci cand suntem mici visam sa fim mari... iar cand suntem "mari"... visam cu nostalgie la copilarie? Va amintiti cum afirmam cu ardoare: Cand voi fi mare ma voi face... X. In cazul meu era un fel de top: 1. scriitor, 2. pictor, 3. medic veterinar, 4. avocat; pentru ca apoi viata sa imi arate ca are alte planuri pentru mine:) care nu sunt foarte departe de idealurile copilariei.
Printi, printese, zane, monstrii, cai inaripati, magie... lumea in care binele triumfa intotdeauna... Now let's get back to reality... and let that world cave in... Listen to the lirics of this great song... and see yourself...
2 comments:
Oamenii s-au schimbat, lumea s-a schimbat, pana si copiii s-au schimbat.. Chiar daca suna ciudat, pe vremea noastra altele erau idealurile… In ziua de azi, copilaria se invarte intr-un spatiu foarte restrans… Nu pentru toti, dar pentru majoritatea internetul a devenit o obsesie. Cum bine spune acel cantecel pe care l-am ascultat in mod obsesiv, copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi… Aveam aspiratii inalte... aveam multe lucruri la care sa visez... cei mai multi copii din ziua de azi viseaza la o super-placa video, `jde mii de mega de ram si alte tampenii. Au inceput sa fie interesati prematur de situatia materiala, acest aspect poate fi o dovada de maturitate intr-o societate materialista ... Dar nu este benefic... Incet, incet vor disparea toate jocurile copilariei si ne vom trezi la varsta de X ani ca avem un copil pe care trebuie sa il desprindem la propriu de monitor ca sa il ducem in prima zi la scoala. Mie unu’ imi trezeste amintiri dintre cele mai frumoase gandul la copilarie. Cele mai rebele lucruri pe care le faceam atunci erau sa mergem la furat de corcoduse, sa bem o cutie de bere 7-8 persoane. Pentru noi acelea erau "fructele interzise". Pentru cei din ziua de azi probabil alcoolul si fumatul premature sunt blazoane de - si urasc termenul- "smecherie", cale de afirmare… Inchei aici acest comment… Sper sa nu ajungem sa ne vedem copiii nostri in aceeasi situatie. Iar cei din ziua de azi sper sa invete sa vada mai des "curcubeul din zori"...
Oare a fi copil este chiar asa?... Oare nu sunt de multe ori ei victime ale unor suferinte cumplite? Cate orfelinate, cate spitale... Insa ceea ce este cu adevarat frumos in copilarie este faptul ca, desi chiar daca ai vrea, nu poti sa ai grija ta... propria ta grija; de cele mai multe ori exista altcineva care sa iti poarte de grija.
Cum bine ai spus... practic copilaria se termina definitiv odata cu disparitia unuia dintre parinti (fizici sau sociali)... atunci e momentul in care incepi sa iti porti de grija in adevaratul sens al cuvantului...
Care este sensul vietii? De ce ne nastem? De ce traim? Unde ar trebui sa ajungem? Sunt oare acesti ingeri cu chip uman chiar asa de nevinovati?
Daca ai timp te rog sa te duci sa vezi intr-o curte a unei gradinite comportamentul copiilor si vei intelege ca raul si binele vin pe lume odata cu nasterea fiecaruia dintre noi.Omul, dintr-un anumit punct de vedere, este si el un animal care isi apara teritoriul, formeaza haite, vaneaza in haita, elimina elementele slabe din haita etc. Toate astea le poti vedea cum apar in comportamenul copiilor instinctiv, fara sa invete de la cineva aceste lucruri. Atunci de unde vin? Din istorie, din dorinta de supravietuire etc...
Post a Comment