Monday, February 16, 2009

This is a TOAST... to US... to the people who have us, the losers who had us and the lucky bastards who will meet us!

Postul acesta s-a vrut o scrisoare deschisa in atentia oamenilor fara coloana vertebrala, oamenilor prea slabi ca sa se ancoreze in valori precum: demnitate, bun simt, cuvant... oamenilor care nu pot inainta in viata pe propriile picioare, care dezvolta foarte usor obsesii, pe care le confunda cu iubirea si prietenia... obsesii ce developeaza acte disperate, egoiste, care coboara pana la ultimul nivel de degradare umana. Oameni care manipuleaza prin santaj emotional, generand mila si atentie over and over again. Oameni care fac un lucru frumos doar pentru a compensa un lucru urat pe care l-au facut, care nu stiu cand sa se opreasca, care lupta pentru false idealuri... Astfel de caractere mari ne paraziteaza existenta provocand un dezechilibru total si trebuie eliminati brutal si irevocabil, precum scoti un plasture.
Rabdarea, altruismul si dorinta de a fi bine alimenteaza, nu vindeca sindromul descris mai sus... si o spun cu mare certitudine, pentru ca, fara voia mea, am devenit expert in astfel de cazuri. Mai mult, am constatat ca aveam dreptate:), cand acesti wannabies reusesc sa isi schimbe cat de cat centrul de interes, tot ce a fost in urma capata alte valori si se intorc la originile egoiste. Ce nu inteleg eu si condamn este faptul ca inca se agata de tine, nu te lasa sa traiesti, sa respiri din nou viata... tot reapar ca niste copii rasfatati, care vor sa faca "nanananana"... uite ce am mai facut eu, ce shmecher cu 3 de shm sunt eu.... LAMEO!!! Rasu-plansu asa... penibil.

Si mai trist e ca daca antenutele lor depisteaza o schimbare in tine, ca te afecteaza intr-o mai mica sau mai mare masura actele lor, nu se lasa pana nu varsa tot... eh.. de la asta pana la a distruge ce a mai ramas dintr-o amarata de prietenie e doar un pas, pentru ca toate au o limita. Well, erase, rewind and fuck the hell off, 'cause I'm not mother fucking Theresa. Enough is enough!
Ce e interesant este ca poti distruge foarte usor astfel de oameni, trebuie doar sa vrei... si ii zdrobesti ca pe niste insecte ametite.


E chiar foarte simplu:
1. le poti arata din nou ce au pierdut
2. le poti induce stari prin apelul la trecut
3. ii poti lovi exact unde stii ca ii doare
4. le poti influenta foarte usor deciziile
5. te poti juca cu mintea lor pana face Poc! si pana devine fun

Bang, bang! You hit the ground...
Hash, hash, baby don't cry...

Dar merita? Eu zic ca nu merita efortul... Dar subliniez, exista limite in toate... In cazul meu, cand am facut click... nasol moment! Pentru ca nu ma las pana nu se intampla ce vreau sa se intample, am mai facut asta si m-am surprins eu pe mine... cum au iesit lucrurile fara sa ma chinui prea mult... nici macar nu e o provocare... e doar o chestiune de vointa. Cred ca tocmai s-a terminat sacul cu bunavointa... era si timpul... tarziu, tarziu.
Dragii mei, ma uit in jur si vad atata amaraciune, durere, neajuns... chiar nu are sens sa mai irosim nici macar o secunda cu ganduri, stari si oameni care nu merita. Orice poveste are si un sfarsit, noi alegem care si cum sa fie.... So drown in your Silicon Valley, my darling.

12 comments:

Anonymous said...

pentru cinstea sau necinstea si in cinstea!

Anonymous said...

want u to know that ur comments are always interesting to read and there part of our every day lifes,and although i haven t been chatting with u that often i m always having the pleasure of reading your blogs,a late Happy Birthday and keep it going,a far away away friend:) x

Anonymous said...

Original post... Intrebare pentru ultimul anonim... Daca citeste in romana oare nu stie sa si scrie? E putin hilar!

Anonymous said...

Observ incisivitatea post-ului tau despre aceste categorii de oameni "fara coloana vertebrala" si ma intreb de unde ai tu atata ura fata de ei ? Te lovesti de ei zi de zi ? Spui printre randuri ca nu merita nici cea mai mica atentie, dar blog-ul tau e plin de URA, either ignore them, either hate em, two different things.
In my point of view, intr-adevar esti un blogger bun , deci nu contest ce scrii in blog ci WTH is wrong with you?!
Asta ai facut tu in ultimul timp ? Ti-ai studiat reactiile fata de oamenii pe care nu ii suporti pentru a scrie pe blog, then dude you'd better try your reactions about people that really amaze you, in a good way! Prea multa negativitate, ura , dispret din partea unei fete ca tine:).
Im just saying , not pointing my finger!
Best Regards, :P

Anonymous said...

hmm...ce te intereseaza mai mult blogul respectiv sau commentul meu..daca il citesti bine o sa vezi ca face referire la lucruri genu de genul asta,sunt sigur ca data viitoare o sa enjoy si o sa acorzi mai multa atentie acestui blog decat comments-urile fiecaruia,nu sta in ce si cum scrie fiecare pierzi timpul aiurea,pt ca o cunosc, pt ca asa o sa stie de la cine este commentu...asta k sa ti rapund la intrebare,have a happy life!!

Supărgărl said...

Hallo Annonymous No.4,

Blogul asta e general, se vorbeste despre un MARE specimen de oameni, care uita prea usor cine sunt defapt si merita tot ce li se intampla. Oricat as vrea sa urasc nu cred ca e in mine sentimentul asta... si crede-ma am incercat, pentru ca subiecti au tot fost, dar nope... not my thing:). Postul este agresiv si asta pentru ca am si eu limitele mele de intelegere.

BR,
Je

David said...

ah, cata dreptate ai, dar parca as citi un tratat de psihologie, sau o carte cu titlu" cunoaste-te mai bine"... unde tu esti in afara subiectului. dar unde esti tu?

Supărgărl said...

Sunt aici tot timpul. Printre randuri, peste randuri, in randuri...

David said...

E chiar foarte simplu:
1. le poti arata din nou ce au pierdut
2. le poti induce stari prin apelul la trecut
3. ii poti lovi exact unde stii ca ii doare
4. le poti influenta foarte usor deciziile
5. te poti juca cu mintea lor pana face Poc! si pana devine fun


Faptul ca spui ce se poate spune, faptul ca scrii intr-un mod impecabil, faptul ca te exprimi asa de clar si concis, imi lasa impresia unui adevar rece. Descri foarte bine simtpomele, ca un doctor detasat, dar fara introspectie, deaceea am intrebat, unde te pot gasi?

Supărgărl said...

Un blog este prin definitie subiectiv. Este oglinda gandurilor autorului sau cum spuneai si tu intr-un post de-al tau: are iz de "confesiune". Tocmai de aceea, singura distanta pe care o poti pastra fata de subiectul tratat este data de registrul in care scrii. Daca as reda totul personal, blogul s-ar transforma intr-un jurnal pueril. Cu toate astea, eu cred ca persoana din spatele unui blog este foarte vizibila pentru cititor.

David said...

ce nu am inteles, si risc sa devin stresant prin atatea "interventii", care e victima si care e calaul? Cel care santajeaza afectiv? Nu este asta o slabiciune?

Supărgărl said...

Dupa parerea mea cel care santajeaza emotional este "calaul", pozand in victima pentru a obtine ce vrea. Insa, in the long run, acest calau este la randul lui o victima, pentru ca nu poate obtine atentie decat apeland la tot felul de "circumstante", care socheaza sau starnesc o reactie. Este o postura trista si goala de sens.