Thursday, December 27, 2012

Oglinda, oglinjoara sau dialogul surzilor

Nu contenesc sa observ in jur eterna goana pentru afirmare, prin varii forme si fonduri. Mai frumos, mai rasarit, mai elegant, mai colorat, mai galagios, mai agresiv, mai opulent, mai...mai...mai. Multi vorbesc, putini aud dincolo de vocile interioare care calculeaza ce replica vor arunca pentru a fi mai "presus". Iata cum ne ratacim intr-un dialog al surzilor si nimeni nu pierde mai mult decat noi, pentru ca uitam un MIC amanunt, sa si luam ceva dintr-o interactiune, sa mai invatam ceva bun sau ceva rau, ceva cu talc. Suntem din ce in ce mai programati sa ne dam shmekeri cu trei de shm, sa ne hranim publicul cu replici potente, in spatele carora de multe ori se ascund multe impotente, sa ne desenam calitati inchipuite. Am devenit din oameni, umbre.

Calcam unii peste altii ca oile speriate ca raman in urma, nu stim cum sa mai facem sa fim observati...palarii uschite, accent pretentios, branduri "priceless" tatuate in frunte, monoloage de self empowerment, vulgaritate apasata, coafuri imposibil de ratat, tinute cat mai transparente sau boemish, asocieri cu personaje controversate... and the list goes on.
Suntem ca hienele, unele se vad cu ochiul liber, altele sunt bine camuflate cu maniere si "porturi diplomate". Oare simplitatea si modestia au existat vreodata? Sau sunt doar imperative categorice ce servesc drept reper in to do list, sau mai bine spus to fake list.

Am ajuns la concluzia ca avem orgolii pe post de suflete, care ne imping inainte si inapoi. Ca, dincolo de nevoile imediate, suntem guvernati de orgolii, nu de pasiuni, idealuri, sentimente, bagaj cultural. Cum e asta? Bad ego versus good ego:)). Which one is going to hell?
--Oglinda, oglinjoara, cine e cea mai cea din tara? O: Dar tu cine esti defapt?
--Cum, nu stii cine sunt? Sunt Eu! O: Care Eu? L-ai ucis.

Thursday, November 15, 2012

Red lights




Dragele mele, femei de cariera, junkerite, hipsterite, artiste neintelese, intelectuale wannabies, femei autentice, naive, expansive, fragile and so on,
In ultima vreme am decis sa desenez “lecturi usoare”, sa ma departez putin de intelesuri ascunse si revelatii personale sau general valabile. Am descoperit ca sunt multe subiecte aici. Ca, “in multime” exista o doza de profunzime, care cel mult pisca, nu doare, nu asurzeste, nu te bantuie.

Sa pasim asadar intr-o zona lejera, care tine de orgolii, chimie si proiectii.
What makes you vibrate when it comes to the opposite sex?

Am schitat mai jos o lista de RED LIGHTS care exista in noi de cand lumea (active, inactive sau in curs de activare), insa de multe ori refuzam sa ne-o asumam, si cand o constientizam am vrea sa ne oprim, insa constatam ca nu este chiar atat de simplu. Reality kinda bites. Eh well, it’s better than lying to yourself.
  •     He’s a damn “hard” catch
  •     He’s popular
  •     He’s got brains
  •     He rides a motorcycle
  •     He has tattoos/pierces
  •      He acts like he can read your thoughts
  •      He’s very articulate
  •      He reads
  •      He has a genuine way of speaking
  •      He likes to hear himself talk (he loves to interrupt you)
  •      He’s full of himself
  •      He can be a status quo icon for you
  •      He likes to debate/argue
  •      He’s got his own style
  •      He can look you in the eye without blinking
  •      He has an electrifying effect on your body
  •      He knows how to be firm
  •     He’s into showing you what he knows
  •      He has the ability to observe details
      
      Moving on:).

De curand am fost provocata sa ies din cusca de confort cand e vorba de sexul opus, si anume sa nu mai stau cosy in postura de a fi aleasa, si sa be the one that chooses. Isn’t that cute? Challenge accepted! Zis si facut.
Guess what happened? :) I went for someone completely wrong for me, and for the completely “wrong” reasons. Experienta a fost delicioasa overall, DAR… exista un dar, nu poti sa te joci de-a alta persoana prea mult timp… ‘cause you end up taking the fun out of it. Ajungi sa vezi omul din fata ta exact asa cum este si sa te vezi pe tine, de undeva de sus, cum privesti prin el si cum decodezi fiecare mister in doar 5 minute... pentru ca SURPRIZA acestea nu prea exista: what you see is what you get. No secret agendas, no thrilling personality, just a man that plays his cards by using every cliche in the book, and he's doing a great job at it. Cine castiga si pierde aici? You figure it out:).

The thing is that stepping out of your cave once in a while is a decent reality check method, you find out more about yourself and maybe you end up knowing when to stop at the red light or, at least, how to avoid being absolutely hypnotized by it
Mai mult, este o lectie importanta pentru orgoliul tau, efectiv realizezi care este pretul alegerii si ca provocarea de fapt este sa ti-o asumi.

Morala: come as you are and be the game, don't play the game.

Sunday, September 30, 2012

Zmeul


Eu ti-am alergat prin vene...
Ti-am suflat cu dor pe gene..
Eu ti-am upgradat sarutul...
Ti-am iubit necunoscutul...

Am fost zmeul tau mereu

Sa ma tii in vant nu-i greu...
N-ai stiut sa tragi d sfori...
Am cazut de mii de ori...am cazut de mii de ori...
...Trebuie sa zbor...

 
Sa fac dragoste cu ploaia...

Sa fac dragoste cu vantul...
Sa fac dragoste cu cerul...
Sa ma-ntind pe tot pamantul...

Stelele sunt zurii noptii..

Numai amintirea zilei...
Norii sunt cearceaf pe soare...
Ei ma vor uita de tine...
Vor uita de tine...vor uita de tine...
...Cand linistea va curge!!


Stelele-s pistruii noptii,

Luna-i amintirea zilei,
Norii sunt cearceaf pe soare,
Ei ma vor uita de tine,
Ma vor uita de tine,
Ma vor uita de tine,
Linistea va curge-n mine...

Saturday, September 29, 2012

Nu mai striga! Nu vezi ca nu aude?!...

Exista momente cand orice sens ai avut vreodata dispare. Cand cauti cu inversunare in tine un motiv pentru a merge inainte… si… cautarea te ingenuncheaza, mai rau si mai adanc si mai sfasietor.. pentru ca nu este nimic acolo

Am fost crescuti si indoctrinati sa credem ca dincolo de noi exista o forta care ne vrea binele si care uneori ne face bine fara ca noi sa ne dam seama chiar. Cred si eu… cred in Tine si… Stii ce cred?!… ca Tu esti Speranta… ca eu, omul, sunt prea slab si prea plapand pentru a imi incredinta mie insumi propria mea soarta.

Dar atunci cand simti cum ti se ia totul incet, si vezi intreg procesul, si IL strigi.. si NU este, si tot iti smulge sufletul din piept… nu iti ramane decat sa Il intrebi DE CE… sa urlii tacut in tine...

De ce oamenii buni sunt cei care sufera cel mai mult?
Pentru ca asa se purifica? Pentru ca asa patimesc pentru altii, pentru ca cei buni trebuie sacrificati?! Unde e ratiunea aici?!… Nu este! Refuz sa o mai vad, pentru ca nicio explicatie biblica nu va face lumina acolo unde este cel mai intuneric.
Odata cu acest maraton al incercarilor, pe altarul "martirilor", NU vei fi mai puternic, nu vei fi mai calit, vei fi doar mai pustiu si mai amortit! 

Iar daca trebuie sa fim sfasiati pe viu ca sa ni se testeze credinta, atunci dincolo de noi exista doar un cult al cruzimii, nu al iubirii absolute, un Monstru, nu un Inger. Nu poate fi acesta adevarul...

De ce oamenii se nasc buni pentru a deveni rai?

De ce in lupta suntem la mila altora, care ne tin viata in mana fara sa le pese de ea?

De ce suntem prea ingusti la minte pentru a gasi formulele de care avem nevoie pentru a supravietui si a creste?

De ce exista durere pe care nimeni si nimic nu o poate stinge oricat ar incerca?

De ce iadul ii urmareste si pe cei vii, cei curati, cei luminosi?

De ce neputinta doare mai rau decat orice boala?

De ce suntem atat de slabi incat o simpla atingere ne frange in zeci de bucati?

De ce putem atinge vietile altora, dandu-le sens si lumina, in timp ce pentru noi si pentru cei de care depinde intreg universul nostru nu putem clinti niciun fir de nisip?

De ce suntem atat de falsi?

De ce fugim de raspundere?

De ce traim pentru a astepta minuni din cer, care intarzie sa apara?

De ce iubim pentru a pierde?

De ce sa astept?
De ce sa imi pese?
De ce sa mai cred?
De ce sa... 
...si ma opresc din scris... se aude un sunet nedefinit.. era telefonul... Raspund, si o voce calda si luminoasa ma topeste si ma lasa fara cuvinte, stergandu-mi incruntarea si revolta numaidecat. 
Sa fie acest glas ratiunea pe care o caut?

Stiu sigur ca este aerul meu si stanca de care ma agat, si mai stiu un lucru, ca acest glas este si va ramane mereu cu mine. Nu trebuie sa strig ca sa ma auda. Nu trebuie sa imi gaseasca solutii pentru problemele mici de zi cu zi, trebuie doar sa ii simt caldura palmelor si devin din om limitat, supraom.
 

Sunday, August 12, 2012

Special K

O sa atac un subiect omniprezent in ultimii ani, cu care unii se mandresc si de care altii se lezeaza grav, avand tendinta de a se ascunde si de a nega orice legatura cu el, ajungand sa se ascunda intr-o panza interminabila de minciuni

Se spune ca sexul e cu mult mai interesant pe ecrane sau intre paginile unei carti. Nimic mai FALS! Viata face filmul knock out! E testata asta:). Iar oamenii care traiesc mai mult in carti decat in lumea reala, care si-au construit idealurile din maximele, destinele si lucrarile altora, isi pierd substanta sau risca sa fie eternii rebeli neintelesi, care nu apuca sa traiasca nici macar la o minima intensitate experientele care ne pandesc la colt pe fiecare dintre noi.

Se mai spune ca un “intelectual” este acela care a descoperit cel putin un lucru mai interesant decat sexul. Uhm.. Discutabil... spre NU.

Dar sa intram ceva mai explicit in subiectul acestui post zic! 
In lumea “moderna” se pare ca pentru multi nu mai e loc de relatii si de compromisuri mari, pe un astfel de fond al “fast forward”-ului, devenim mai inventivi cand e vorba de a ne satisfice nevoile si fanteziile. Vorbesc aici de relatii de apropiere de tip “friends with benefits”, in care partenerii se infrupta din cele mai "creative" placeri, fara asa zisele complicatii, care vin la pachet cu orice relatie stabila. 

Suntem asaltati zi de zi de compromisuri, de cand ne trezim si pana in creierii noptii. Orice interactiune sociala forteaza pe noi o forma de compromis. Un prieten "special" poate fi pentru multi o solutie accesibila si reconfortanta.

Dar care sunt regulile jocului? Simplu regula 1: nu exista reguli! Poate doar este indicat sa nu investesti sentimente, pentru ca aceasta este calea cea mai simpla de a transforma o joaca incitanta intr-un carusel dramatic, care duce la dureri de cap, scene de teatru sau, in unele situatii, la decaderi sociale sau defaimari publice.

Care e profilul candidatului ideal pentru astfel de activitati ludice si, uneori, vulgare? Hmm.. Sa facem un exercitiu de imaginatie:
  • Sa existe chimie sau, mai bine zis, sa fie o persoana atractiva. Aici putem vorbi si de atractia mentala si de cea fizica, sau de amandoua, cand e BINGO! Jackpot! Etc.
  • Sa fie o persoana disponibila aka nu intr-o relatie. Aici, observ in jurul meu, ca exista abateri, pentru ca fructul oprit este intotdeauna mai gustos.
  • Sa nu se implice emotional, altfel spus sa nu se ataseze suficient cat sa ajunga la alunecari in gelozie sau dorinte “interzise” de tip relatie serioasa.
  • Sa aiba datele unui “prieten”. Altfel spus sa ofere si o relatie platonica confortabila, in care sa existe si conversatii savuroase, fara impedimente majore precum orgoliul.
  • Sa nu difere semnificativ ca statut social. Un pic dura abordarea, insa este rupta din contexte reale.
  • Sa fie o persoana dezinhibata, jucausa si cu imaginatie cand e vorba de sexualitate. Limitele si complexele cam strica jocul aici.
  • Sa se adapteze usor la dorintele si formele de exprimare sexuala ale celuilalt. Un exemplu aici este “role play”-ul, care face lucrurile interesante, insa conditia de baza aici este ca ambii parteneri sa fie din aceeasi poveste. Pentru ca daca fortezi lucrurile, se frange tot.
  • Sa fie o persoana din cercuri familiare, de ceva timp. Aici vorbim de "one night stand" versus "friends with benefits". 
Cam scurt “job description”-ul :). Pare foarte simplu si tentant, nu-i asa?

Acum hai sa vedem consecintele unui astfel de stil de viata "salbatic". Sa incepem cu punctele CONTRA:
  • Unul ar fi faptul ca stand intr-un astfel de loc caldut si simplist, ne salbaticim si noi, iar, in timp, devine greu, daca nu imposibil sa construim o relatie echilibrata, atunci cand simtim ca e timpul si persoana potrivite. Altfel spus devenim dependenti de forme fara fond.
  • Altul ar fi ca putem ajunge sa simtim mai mult pentru partener decat simte el si sa cadem in tristete si framantare, cand incercam sa il cucerim. E greu de dus si asumat gandul “ma vrea doar pentru sex”. Nu multi pot razbi si ajung sa sape santuri adanci in increderea de sine, dupa astfel de experiente.
  • Daca prietenia cu beneficii se desfasoara in contexte ceva mai complicate (partenerul este intr-o relatie; are si alti parteneri "speciali", este intrudit cu un prieten apropiat - ex. fiul/fiica unui camarad;  este persoana publica etc.), orice fisura in “angajament” poate naste monstri, care au impact direct in viata sociala si profesionala.
  • Mai exista si situatii de incompatibilitate, cand partenerii constientizeaza diferentele, insa se incapataneaza sa pastreze compania in speranta ca lucrurile vor evolua bine si ajung la situatii conflictuale explozive. Aici vorbim de pasiune versus ratiune, si invers.
  • O alta consecinta des intalnita este pierderea unei prietenii. Cand partenerii au fost prieteni foarte buni, au riscat un nou pas, n-a mers, iar prietenia s-a dus pe apa sambetei. O astfel de situatie te face sa te gandesti ca nu a meritat. Pentru ca daca pui in balanta sexul cu prietenia, sexul va iesi mereu in plan secund.
  • Si, sa nu uitam the fun in the game burns out, unul din parteneri se poate plictisi si va ajunge sa migreze in tari mai calde.
Mergem mai departe. THE BENEFITS. Punctual.


  • Placere pura.
  • Uneori mister.
  • Adrenalina, aventura.
  • Factor antistres.
  • Libertate, in sensul cel mai simplu.
  • Confort.
  • Diversitate.
  • Experienta in “tainele” sexualitatii.
  • Mai multa incredere de sine.
Well, ambele liste sunt mai mult decat interesante si parca seamana a ceva cunoscut in linii mari, daca ne uitam cu atentie. Ce sa fie, ce sa fie?:)
Seamana a relatie, insa la un nivel care tine mai mult de instinctul primar, animalic, acela de a nu fi singur si de a statisface unele porniri care zac in natura umana, cea hedonista.

E cert ca o relatie, chiar si bazata pe nevoie si dorinte ascunse, nu poate exista total in afara compromisului, oricat am fugi noi de el, ne va pandi mereu, pentru ca a iti cauta corespondentul perfect reprezinta cea mai grava forma de naivitate.

E bine, e rau ca oamenii se “consoleaza” in astfel de aranjamente? Inseamna oare ca ne-am schimbat ca valori si dorinte? E vorba de o metamorfoza a interactiunii umane sau pur si simplu oamenii au obosit sa mai incerce sa investeasca in Celalalt?
Sunt episoade scurte spre mediu, statistic vorbind. O relatie ce are la baza sexul ocazional sau periodic nu dureaza. Mai devreme sau mai tarziu unul din parteneri va dori altceva. Insa asta nu va opri pe nimeni sa experimenteze. Ne place sa exploram, ne curge prin vene curiozitatea de a incerca si altceva, iar pasiunea… pasiunea poate deveni combustibil pentru experiente memorabile. Prea multe prejudecati te omoara. Cu cat ne infranam mai mult, cu atat vom avea mai multe regrete si piese lipse din puzzle. Fiecare experienta are infinte roluri, mai ales acela ca invatam mai multe despre noi insine.

Go play, but be safe and wise;).
"Haideti ca sa haidem" cum ar spune un "strain cunoscut"!

Thursday, August 9, 2012

Confesiunile umbrei unui strain

Parca o aude uneori… DA, da…  e acolo… trebuie sa fie. Este?!
Simte cum chicotitul ei ii gadila timpanul si il cuprind fiori reci, apoi fierbinti…
Ea e mereu cu el, cumva el stie asta, vrea sa creada asta, desi nu au mai vorbit demult.
Nu are cum sa nu fie cu el, pentru ca este in el, ascunsa si imbratisata de amintiri si emotii.
Bizar este ca ca Ea este cu el, desi nu este.
Iar el, el pluteste intr-o lume rece, distanta si straina de el, si se imbata cu iluzii. E atat de “usor” asa.
Si DA, e mandru de el, atat de mandru de ce a realizat in ani si, in momentele lui cu el, ar vrea sa ii strige si ei cat il tin puterile. Iata-ma! Nu ai crezut in mine. Am reusit! Dar… am nimic fara tine!... Nu o va face, pentru ca e mai “usor” sa vietuiesti printre straini, sa fii acolo, dar sa nu fii defapt… sa nu iubesti atat de intens, incat te sfasie pe dinauntru.
A mai facut un pas… si inca un pas. Si-a pastrat zambetul de inger si a fermecat-o pe ea si este a lui. Dar  ea nu e Ea, nu are cum sa fie Ea! Pentru ca Ea l-a ridicat, l-a coborat si iar l-a ridicat, cum nu o va face nimeni, asa ca… a ales sa se indeparteze de ea si sa isi poarte drumul insotit doar de umbra lui, pentru ca ea nu il va trada, nu il va minti, nu il va dezamagi, nu il va provoca sa SIMTA ca traieste.
 
Uneori cand isi asculta inima cum bate, tresare si ar vrea sa o caute, sa mai stie de Ea. Dar ce drept are el sa o tulbure? Doar sansele se numara, si s-au terminat de mult timp. Nu? S-au terminat?!

Astazi a visat-o. Si, in vis, amandoi aveau curajul sa se uite in ei si sa vada ca irosesc timpul, ca oricat de departe ar fi, oricat de muti sau orbi, mereu se vor reintalni, se vor regasi, chiar fara voie, pentru ca ce au avut este indestructibil. Ei sunt eterni. Oricat ar nega si oricate roluri ar juca, autentici au fost doar impreuna. Mereu vor exista undeva, dincolo de timp si materie.

Da, a visat-o si a simtit cum lumea lui nu are sens fara Ea. S-a dus temator unde stie ca “este” ea. Dar nu a facut decat sa stea pe intuneric, pe un drum prafuit... sa o astepte, ca si cum Ea ar sti ca el e acolo si o asteapta. Fara a ii iesi insa in cale. Tresarind la gandul ca poate Ea il va zari din intamplare.  E prea las, prea las sa lupte si prea sensibil ca sa striveasca ce Ea poate ca a construit in lipsa lui… Asa ca a aprins farurile si a gonit inapoi spre lumea lui de straini, unde nu trebuie sa simta si sa doara. Si, din cand in cand, o mai asteapta pe drumul prafuit.
Uneori regretul il ameteste, il doboara, il umple de URA fata de el insusi. Cuvinte, acte de copil, venin izvorat din nestiinta, explozii, implozii, lacrimi si nebunie, toate au daramat-o pe Ea, pana cand a renuntat la el, pentru ca nu a mai avut putere sa lupte.

Toate ii rasuna in minte si orice ar face, raman acolo, il bantuie si… nici nu le lasa sa plece, pentru ca sunt tot ce i-a ramas de la Ea.
Cum ii canta pe drumuri fara tinta…
Cum il suprindea si il facea sa stearga orice incruntare.
Cum nu inceta sa ii daruiasca lucruri marunte sau mari, pe care le arunca in mod natural, pentru ca stia ca vor veni altele.
Cum il privea in diminetile reci, cu ochii mai luminosi decat viata.
Cum il sprijinea si era stanca lui neobosita cand veneau furtuni.
Cum cafeaua avea gust, cand era langa el.
Iar muzica…, muzica era Ea.
Cum se simtea invincibil datorita ei si imaginatia lui nu cunoastea notiunea de limita.
Cum credea in el, ca in ingeri, si avea rabdare cu el pana la capatul lumii, pentru a o lua de la capat, desi el visa forme si ravnea dupa idealuri pustii.
Cum murea pentru ea, pentru a trai pentru el, desi el era prea amortit sa vada.
Cum era uneori iresponsabil de responsabila.
Da, Ea, cu zambetul ei senin, cu vibratia ei ametitoare, cu romantismul ei de poveste si toleranta aparent imposibila. Il iubea pana la cer si inapoi, si chiar mai departe, pana acolo unde poti ajunge cu gandul.
Cu incapatanarea ei de a nu renunta la el, desi el nu era “acolo” de cele mai multe ori. El alerga, vroia patimas sa fie "liber" sa fuga pretutindeti si nicaieri… Pentru ca apoi, cand Ea s-a ascuns intr-o alta lume, sa realizeze ca el nu e el, fara Ea.

Iar Ea... Ea i-a promis ca il va astepta sa se regaseasca, desi va fi departe. De ce nu l-a asteptat? De ce s-a imbracat si ea cu forme si idealuri pustii, de ce i-a fost teama?! Pentru ca l-a urmat pe el in oglinda, a ales un drum ca al lui si a ramas acolo.
Cine este el?
Cine este Ea?

Simplu. Sunt ei, doi care vor fi mereu unul si… poate ca intr-o zi in viata asta sau in alta, isi vor urma destinul de care fug, de care se ascund cu atata indarjire. Cine stie? Ei sigur nu.

Un lucru e cert in toata aceasta ceata apasatoare, umbrele lor sunt una. Iar slabiciunea lor e reala, umana, normala… i-a alienat, si tot ea poate ca ii va aduce impreuna. Nu e nici trista, nici absurda povestea lor, e candida si fragila, e dincolo de orice si oricine. De neinteles poate, dar ei au trait intr-o secunda mai mult decat altii au trait in decenii, pentru ca si-au dat voie sa SIMTA, sa riste, si impreuna, si separat - uniti de acelasi gand si sentiment, ca au iubit in vazul tuturor si ca iubesc in taina.
Uneori se trezesc si se simt aproape, desi viata i-a rasfirat in colturi diferite ale lumii, cu nenumarate chipuri si experiente noi. Si, zambesc cu ochii umezi, pentru ca stiu ca pret de o secunda sunt EI, fara complicatii, fara prejudecati, fara teama. Viata i-a schimbat poate, dar nu intr-atat cat sa se piarda unul de altul.

Morala? You figure it out:). 
Dincolo de “poezia” acestui post, n-o sa gasiti simpla “poezie”.

Wednesday, August 1, 2012

Moartea pasiunii

Titlul asta poate duce pe multi cu gandul la cu totul altceva fata de ce se vrea acest post:)), daaar simpla asociere a cuvintelor e potrivita in acest context. 
Cu totii am trecut prin momente de blocaj inspirational si nu numai, clipe cand nu mai avem drive-ul de a "schimba lumea", de a ne diferentia de turme, momente in care ne oprim si ne intrebam: "What's the point?". Emotional, sentimentul este ca o cadere abisala, cand nu mai ai repere, tinte, si stii ca e timpul pentru schimbare, doar ca esti prea scarbit pentru a o lua de la capat, pentru ca nu mai ai resursele sa sapi in tine, sa te regasesti dincolo de mastile pe care societatea le forteaza pe "chipul" tau, zi de zi.

Se spune ca trebuie sa fii sincer cu tine, indiferent de ce se intampla, si ca daca nu poti pune inima ta in ceea ce faci, atunci trebuie sa iesi din acel cerc, care poate fi profesional sau social, sunt o mie de scenarii aici. Pasiunea are cate forme ii dam voie sa aiba.

Oscar Wilde ne impartasea candva: "Majoritatea oamenilor sunt alti oameni defapt. Gandurile lor sunt opiniile altora, intregile lor vieti sunt mimetism pur, iar pasiunile lor sunt citatele altor oameni". Cum suna asta? Un pic infiorator, zic eu citandu-l pe Wilde:).

Drumul catre autenticitate este al naibii de greu. Pasiunea este singura arma cu adevarat puternica pe care o avem la indemana, iar cand se pierde pe drum, suntem dezarmati total, epave in deriva.

Toata ideea acestui post a venit in mijlocul unei discutii cu un prieten, cand am avut un AHA, in ciuda multor argumente realiste si experiente dure din viata mea! Si mi-am spus in gand: Stii ce?! Refuz sa renunt! Vreau sa cred orbeste in oameni! Vreau sa visez ca pot modela lumea! Vreau ca in mine sa vibreze un strigat al schimbarii! Vreau sa lupt pentru ceea ce cred, chiar daca asta presupune sacrificiu de sine! Vreau sa fiu EU! Aleg aceasta naivitate cu zimti. Prefer sa SIMT ca traiesc, sa IUBESC si sa DARUIESC. Refuz o realitate surda care este impinsa de inertie! Imi vreau identitatea furata inapoi.

La scurt timp dupa "marea discutie" drumul meu s-a intersectat cu o actiune care are intr-adevar SENS, si care este dovada vie ca pasiunea redeseneaza universul. O puteti descoperi pe Facebook - http://www.facebook.com/IngerSauSpectator.

Bottom line, toti suntem niste pasageri efemeri in gara vietii. Anii se transforma in secunde daca nu ii investim in demersuri care ne definesc si care ne fac sa tresarim. Suntem prea amortiti de cursa "biropata" si uitam sa fim noi. Iar cand ajungi sa te privesti in "oglinda" si sa ai impresia ca privesti un strain, e timpul sa ai curajul sa te recastigi si sa iti redescoperi idealurile care te-au format ca individ inca din copilarie. Pentru ca nu exista inceput sau sfarsit, exista doar pasiune.

Friday, March 9, 2012

Daruieste o raza de primavara

Apel catre suflet: va invit sa accesati linkul urmator si sa ganditi cu sufletul urmatorul gest pe care il veti face.
https://www.causes.com/causes/655981-cancer-ovarian-ovarian-cancer-alina-dohotar

Si asta pentru ca...


Jewel - Hands de Belzebar